AMA TRAVEL: OFERTE LAST MINUTE GRECIA: KOS, SANTORINI, RODOS

MOTTO: "A face turism înseamnă a merge să cauţi foarte departe dorul de a te întoarce acasă."

O mica teorie despre cauzele universale si particulare ale temporarei posibilitati de a voiaja, despre ce este important sau neimportant in a calatori.

Este important nu-i asa, pt. ca ne largeste orizontul, dobandim multe învataminte, etc. Si, bineinteles pentru ca ne aduce bucuria unui lucru deosebit tocmai atunci cand am început sa ne plictisim, cedand banuielii ca destinul nostru personal nu este chiar atat de interesant pe cat crezusem in tineretea marcata de subiectivism. Ce experienta palpitanta oferita de drumetie, sa gusti arome de a caror existenta nici nu stiai! Sau sa cutreieri strazi a caror pietoni grabiti si tacuti te fac sa intelegi printr-o graitoare indiferenta cat de putin existi pt. ei! Ce descoperire formidabila in presentimentul celui care peregrineaza prin strainatate ca nimeni nu are nevoie de el nici macar ca dusman!

A calatori deci este pe de-o parte deosebit de important. Dar ma intreb atunci de ce n-au calatorit desi puteau s-o faca personalitati ca Shakespeare sau Beethoven (sper sa nu gresesc prea mult). Si atunci stau si ma gandesc ca ceea ce este neimportant pentru oamenii foarte mari poate fi important pentru cei mai marunti; limitele sau nelimitarea nostalgiilor nu sunt determinate de propria noastra valoare.

Shakespeare sau Beethoven au urmarit o lume mult mai larga privind in interiorul lor, decat poate privind spre exterior cel mai neobosit calator. Totusi, despre calatorii se poate spune - subliniind importanta lor - ca nu au importanta, chiar daca nu le privim din punctul de vedere al geniilor, ci doar al mediei cu o anumita greutate specifica.

Calatorul stie, desi incearca sa evite gandul, ca viata lui care nu s-a desfasurat si nu s-a uzat in strainatate, a carei scena nu fusese strainatatea, nu poate fi refacuta acolo nici daca s-ar stramuta definitiv si ca datele ei fundamentale nu pot fi modificate.

Si atunci daca s-ar gasi cineva sa-mi puna intrebarea: la ce am mai calatorit de vreme ce cred ca nu este important, desigur ca i-as ramane datoare cu adevarul complet. Am calatorit totusi (si vreau sa-ti spun ca am calatorit foarte mult si de foarte mica) - mi-as zice - pt. ca omul nu traieste doar din cunostinte folositoare ci si din dorintele sale, iar eu am dorit sa calatoresc. Poate am banuit chiar ca in calatoriile mele as putea avea splendide idei eronate pe durata cîtorva momente fugare: in Franta ca ar trebui sa ma fi nascut acolo sau in alta epoca, samd. Am vrut sa retraiesc neverosimilul visarilor mele acolo, la locul faptei, caci nu mai cred ca ajunge sa traiesti numai rational. Doream sa vad ce pierdusem prin tot ce n-am putut deveni, peste tot unde nu mi-a fost dat sa fiu acasa. Am vrut sa-mi privesc umbra in locuri care pt. mine nu au nume, in mod la fel de inutil ca insasi aceste calatorii. Si, chiar stiind, am vrut sa pipai toate cate exista pe lumea aceasta, lucruri pe care le inteleg mai putin chiar decat propria mea viata.